Autoamăgirile lui Bălăşescu

Într-un climat politic, în care Puterea portocalie este pe cale de dispariţie precum capra neagră, secretarul-general al PDL Olt, d-l Dan Bălăşescu, este din ce în ce mai neliniştit. Visează că-i trage cineva perna pufoasă de sub fundul său de viceprimar-bondar, aflat la umbra unui trandafir, în STUPUL intitulat Primăria Slatina. Lupta sa cu morile de vânt, pe care a declanşat-o în interiorul partidului, nu are acea semnificaţie nobilă a luptei lui Don Quijote cu moravurile vremii, ci este o izbucnire nervoasă a unui om care simte că-i fuge pământul de sub picioare şi care-şi evaluează, pe fiece zi, pierderile financiare cauzate de problemele cu care se confruntă PDL Olt.
Nesiguranţa psihologică în care se află astăzi d-l Bălăşescu îi dă ghes acestuia să iasă la bătaie, aruncând pe piaţă (într-un mod lamentabil şi lipsit de bună-credinţă) tot felul de afurisenii la adresa propriilor camarazi, iluzionându-se astfel că ar putea controla partidul şi – de ce nu? – în viitorul apropiat, ar avea forţa să-l detroneze pe însuşi Darius Vâlcov. Această postură de şef suprem al PDL Olt, această viziune care i-a inundat toate viscerele ţine de un fenomen psihologic, AUTOAMĂGIREA – fenomen care reprezintă preocuparea centrală a psihanalizei freudiene.
Căci, dincolo de sentinţele sale justiţiariste de două parale (vezi atacul ITM Olt la adresa firmelor familiei Bobeş), dincolo de excesul său de scrupulozitate şi de ambiţia de a întrona, zice el – „politically correct” – anumite idei „morale” à la Lăzăroiu, dincolo de masca sa de om îngrijorat pentru soarta unui partid aflat în picaj, d-l Bălăşescu ne devoalează, fără să vrea, frica sa teribilă de viitor, dar şi intenţiile sale de mărire. Intenţii normale, până la un punct, dacă acestea ar avea la bază raţiunile unei confruntări interne democratice şi curate, bazate pe lupta ideilor, soluţiilor pertinente şi a fair-play-ului.
Din păcate, loviturile pe la spate şi hărţuirile pe care secretarul-general le îndreaptă asupra unor tovarăşi de luptă (graţie cărora şi el s-a îndestulat material, în ultimii ani) îl coboară pe acesta şi mai mult în ochii electoratului, în ochii membrilor Biroului Politic al PDL Olt (vezi eşecul răsunător al lui Bălăşescu privind retragerea sprijinului politic al lui Bobeş Jr.) şi – mai mult – canalizează atenţia opiniei publice asupra unor contracte suspecte, pe bani grei, semnate de însuşi eroul nostru municipal.
Din fericire pentru umanitate şi – bineînţeles, pentru PDL – iluziile şi autoamăgirile lui Bălăşescu trec prin ciurul şi prin dârmonul lui Darius Vâlcov, cel care va proceda, cu zâmbetul pe buze, precum în „Raţa sălbatică” a lui Ibsen: „Lipseşte-l pe omul de rând de iluziile lui şi-l vei lipsi de fericire!” Devenind prea mari, pretenţiile lui Bălăşescu vor fi stopate în curând, fiindcă domnia-sa trebuie să ştie că, în politică, precum şi în presă, oamenii trăiesc nu numai răsărituri, ci şi amurguri.
E doar o chestiune relativă de timp, până când despre domnia-sa slătinenii vor spune: „– E un fost ziarist şi un fost viceprimar, cu un confort financiar indiscutabil, pe care-l va camufla atent, până ce lumea îl va uita definitiv!”.

                                                                                                          Al tau, Mitica Sirghie